Greșeli hreflang și cum le corectezi

De ce greșelile mici strică hreflang

Linkurile hreflang le spun motoarelor de căutare ce pagini sunt versiuni ale aceluiași conținut în alte limbi sau pentru alte regiuni. Fiecare versiune trebuie să le confirme pe celelalte. Un singur cod greșit, un singur link de retur lipsă sau o singură versiune care redirecționează pot fi de ajuns ca o parte a setului să fie ignorată. Cum configurezi de la început versiunile lingvistice și adresele lor explicăm în ghidul nostru Traducerea site-ului tău. Acest ghid se ocupă de erorile care rămân după aceea.

Cum verifici un set

Pornește de la o pagină, adună-i linkurile hreflang și apoi deschide fiecare versiune pe care o enumeră. Doar așa vezi dacă versiunile sunt de acord între ele.

Greșeala 1: lipsesc linkurile de retur

Este primul punct din lista greșelilor frecvente publicată de Google. Dacă pagina A indică pagina B ca versiune germană, pagina B trebuie să indice și ea pagina A. Google scrie că etichetele sunt ignorate dacă două pagini nu trimit una la cealaltă. Asta se întâmplă când o limbă nouă este adăugată doar pe unele pagini sau când fiecare limbă trăiește într-un sistem separat. Soluția este să construiești blocul de linkuri hreflang dintr-o singură listă cu toate versiunile și să pui același bloc pe fiecare pagină a setului.

Greșeala 2: coduri de limbă sau de regiune greșite

• en-UK în loc de en-GB. Codul ISO pentru Regatul Unit este GB. Google scrie că codurile rezervate precum UK, EU sau UN nu au niciun efect în hreflang.
• Un cod de țară singur, precum us sau jp. Google nu acceptă o regiune fără limbă. Codul de limbă pentru japoneză este ja, așa că o pagină pentru Japonia folosește ja sau ja-JP.
• O țară luată drept limbă. Exemplul dat de Google: be este codul pentru belarusă, nu pentru Belgia. O pagină în franceză pentru Belgia folosește fr-BE.
• O liniuță jos, ca în en_GB. Potrivit W3C, părțile unei etichete de limbă se separă cu cratimă.
• Coduri valide în alte contexte, dar nu pentru Google. es-419 înseamnă spaniolă în America Latină și este o etichetă de limbă validă potrivit W3C, dar Google scrie că nu o acceptă.

Greșeala 3: pagina nu se enumeră pe sine

Google scrie că fiecare versiune lingvistică trebuie să se enumere pe sine, precum și toate celelalte versiuni. O pagină care numește doar celelalte limbi nu are propria intrare. O cauză posibilă: aceeași buclă construiește și selectorul de limbă, iar selectorul ascunde adesea limba activă. Ține-le separat: selectorul poate ascunde limba curentă, blocul hreflang nu.

Greșeala 4: x-default lipsește sau este inconsecvent

x-default este o valoare rezervată. Google o folosește când nicio altă limbă sau regiune nu se potrivește cu setările browserului vizitatorului și o recomandă ca variantă de rezervă, de exemplu pentru o pagină pe care vizitatorii își aleg limba. Nu ești obligat să o folosești. Dacă o folosești, folosește-o o singură dată pe set, pune aceeași intrare pe fiecare pagină și las-o să trimită la o pagină care funcționează pentru vizitatori de oriunde, cum ar fi o pagină de alegere a limbii sau versiunea ta principală. Erori tipice: un x-default care diferă de la o pagină la alta, două intrări x-default într-un set sau unul care trimite la o pagină ce redirecționează vizitatorii după locație.

Greșeala 5: canonical trimite la altă limbă

Eticheta canonical spune ce adresă este versiunea principală dintre duplicatele unei pagini. Google recomandă să indici o pagină canonică în aceeași limbă sau cel mai bun înlocuitor lingvistic posibil, dacă nu există o pagină canonică în acea limbă. Dacă pagina germană indică pagina engleză drept canonică, semnalele se contrazic: hreflang spune că pagina germană este o versiune de sine stătătoare, canonical spune că este o copie a paginii engleze. Soluția: fiecare versiune lingvistică se indică pe sine drept canonică, iar versiunile sunt legate prin hreflang.

Greșeala 6: linkuri spre redirecționări, pagini noindex sau erori

• Redirecționări. Un link hreflang spre o adresă care redirecționează numește o adresă care nu este pagina însăși. Google tratează o redirecționare ca semnal puternic că ținta ei ar trebui să fie adresa canonică. Indică adresa finală. E și mai rău dacă o versiune redirecționează spre altă versiune lingvistică, pentru că atunci două coduri duc la aceeași pagină.
• noindex. O pagină cu noindex este ținută în afara Căutării Google, deci un link hreflang spre ea trimite la o versiune care nu poate fi afișată. Fie elimini noindex, fie scoți pagina din set pe fiecare pagină.
• Erori. O versiune care răspunde cu 404 sau cu o eroare de server nu poate confirma setul. Restaureaz-o sau scoate-o din bloc pe fiecare pagină.

Greșeli mai mici, ușor de ratat

• Adrese aproape identice. http și https, cu și fără www, cu și fără bară oblică la final sunt adrese diferite. Linkul de retur trebuie să numească exact adresa paginii.
• Adrese relative precum /de/preise/. Google cere adrese complete, inclusiv https://.
• Mai multe metode care nu se potrivesc. Pentru Google, elementele link din HTML, antetul HTTP și sitemapul sunt echivalente, iar folosirea mai multora nu aduce niciun avantaj în Căutare. Folosește o singură metodă.

Corectează în ordinea potrivită

1. 1Fă o singură listă cu toate versiunile unei pagini: codul și adresa finală exactă.
2. 2Verifică fiecare adresă: stare 200, fără redirecționare, fără noindex, canonical spre ea însăși.
3. 3Construiește din această listă blocul hreflang, inclusiv autoreferința și, dacă vrei, un singur x-default.
4. 4Pune același bloc pe fiecare pagină a setului, folosind o singură metodă.
5. 5Verifică din nou setul după fiecare relansare și fiecare limbă nouă. Începe cu paginile cu cei mai mulți vizitatori (sfatul nostru, nu o regulă Google).

Verifică-ți hreflang cu Do4U

Verificarea hreflang face acești pași pentru o pagină și toate versiunile ei. Introduci o adresă. Do4U citește pagina, îi adună linkurile hreflang și apoi citește fiecare versiune enumerată. Codul verifică linkurile de retur și autoreferințele, codurile de limbă și de regiune, x-default și duplicatele, precum și dacă fiecare versiune este accesibilă fără redirecționare, nu are noindex, indică eticheta canonical corectă și are un html lang potrivit. Primești o listă cu paginile cu erori și avertismente, o scurtă explicație pentru fiecare constatare și o matrice a linkurilor de retur. Funcționează fără AI și este gratuit, cu o limită zilnică pe cont.

Verificarea citește doar elementele link din HTML. Nu citește hreflang din antetele HTTP sau din sitemapuri și nu rulează JavaScript. Do4U găsește indicii, tu verifici și decizi. Linkurile hreflang corecte nu sunt o promisiune de poziții mai bune.